Colecţia de proză scurtă publicată de Emil Gârleanu pentru prima dată în 1910 surprinde şi azi prin amestecul de naivitate şi realism crud prin care este redată lumea naturii. Alegoriile prezente în Din lumea celor care nu cuvântă trec cu uşurinţă de la cea mai mică şi neînsemnată gâză până la maiestuosul vultur, neocolind nici blândele animale domesticite care îşi duc traiul alături de om.